FIFO (First In, First Out) înseamnă „primul intrat, primul ieșit" — marfa care a intrat prima în stoc este și prima care se vinde/expediază.
De ce contează
FIFO menține stocul „proaspăt" și e una dintre metodele standard de evaluare a stocului în contabilitate, influențând costul mărfii vândute.
FIFO vs FEFO
Pentru produse fără termen, FIFO e suficient. Pentru produse cu termen de valabilitate, vezi FEFO.
Cum se leagă de AriMate
AriMate ține stocul cu document și inventarul, ca mișcările să fie trasabile. Vezi de ce AriMate.
De ce contează și contabil, nu doar în depozit
FIFO nu e doar o regulă de așezare pe raft. E și o metodă de evaluare a stocului: costul mărfii vândute se ia de la cel mai vechi lot rămas. Când prețurile de achiziție cresc, FIFO arată un cost mai mic și un profit mai mare decât alte metode — iar diferența se vede în impozit.
Metoda se alege o dată, cu contabilul, și se aplică constant. Schimbarea de la o lună la alta nu e permisă.
Cum se aplică practic
- marfa nouă se pune în spatele celei vechi, nu în față;
- la pregătirea comenzii se ia din locația cu lotul cel mai vechi;
- fiecare recepție păstrează costul ei, nu se amestecă într-o medie.
Când nu e suficient
La produse cu termen de valabilitate, FIFO trebuie înlocuit cu FEFO — primul care expiră, primul care iese. Un lot mai nou poate avea termen mai scurt.
Ce se strică fără el
Marfa veche rămâne în spate până devine nevandabilă: ambalaj îngălbenit, model ieșit din sezon, termen depășit. E o pierdere care nu apare nicăieri până la inventar, când constați că ai marfă pe hârtie și nimic vandabil în raft.
Cum se aplică în depozit, practic
Regula se respectă prin așezare, nu prin bunăvoință. Marfa nouă se pune în spatele celei existente, iar dacă rafturile nu permit asta, se marchează vizibil lotul mai vechi. Într-un depozit unde marfa nouă se pune în față pentru că e mai comod, FIFO există doar în teorie.
Ce înseamnă la evaluarea stocului
Când vinzi, costul mărfii vândute se ia de la cel mai vechi lot rămas, nu de la ultimul preț plătit. Diferența apare când prețurile de achiziție se schimbă: la prețuri în creștere, metoda arată un cost mai mic, deci un profit contabil mai mare.
Metoda se stabilește cu contabilul și se aplică constant — nu se schimbă de la o lună la alta.
Alternativa: costul mediu
Unele firme folosesc costul mediu ponderat, care amestecă loturile într-o singură valoare. E mai simplu de ținut, dar pierzi legătura dintre bucata vândută și prețul la care a fost cumpărată — deci și profitul real pe produs devine aproximativ.