TVA-ul e locul unde sellerii pierd cei mai mulți bani fără să-și dea seama — nu din amenzi, ci din calcule greșite făcute lună de lună. Ghidul ăsta pune în ordine ce trebuie să știi, în limbajul în care gândești tu, nu în cel din codul fiscal.
Pragul: 395.000 de lei
Până la această cifră de afaceri anuală poți rămâne neplătitor de TVA. E un avantaj real la început: prețurile tale sunt cu până la 21% mai mici decât ale concurenței care e plătitoare, sau marja ta e cu atât mai mare.
Ce trebuie să știi despre prag:
- se calculează pe anul calendaristic, cumulat, din toate canalele tale la un loc — nu separat pe fiecare marketplace;
- se urmărește la valoarea facturată, nu la ce ți-a intrat în cont după comisioane;
- după depășire ai 10 zile de la finalul lunii ca să te înregistrezi.
Greșeala clasică: sellerul se uită la extrasul de cont, vede sume nete mai mici și crede că e sub prag. Dar pragul se măsoară la cât ai facturat, nu la cât ai încasat.
Ce se schimbă în ziua în care devii plătitor
Din acea zi, la fiecare factură emisă adaugi TVA. Aici e capcana: dacă lași aceleași prețuri pe marketplace, TVA-ul iese din marja ta. La un produs de 100 de lei, cu 21% TVA, îți rămân 82,6 lei — restul e al statului.
Deci în ziua înregistrării ai de făcut două lucruri, nu unul:
- anunți platforma și recalculezi prețurile;
- începi să-ți deduci TVA-ul de pe achiziții — marfă, comisioane, transport, ambalaje. Asta compensează parțial, și e motivul pentru care mulți selleri cu marjă mică aleg să devină plătitori chiar înainte de prag.
Comisionul marketplace-ului: cheltuială cu TVA
Factura de comision pe care ți-o emite platforma e o cheltuială deductibilă. Dacă platforma e înregistrată în alt stat din Uniunea Europeană, intervine taxarea inversă: nu plătești TVA la ei, dar îl declari tu, ca și cum l-ai fi colectat și dedus în același timp. E o operațiune care se anulează pe sine, dar trebuie declarată corect — altfel apar diferențe la verificarea decontului.
Pentru sellerul obișnuit, tot ce contează practic e: păstrează facturile de comision și dă-le contabilului. Ele reduc profitul impozabil, deci reduc impozitul.
Retururile: storno și ajustare
Când un client returnează, factura inițială nu se șterge — se stornează. Emiți un document cu valori negative, care anulează vânzarea și ajustează TVA-ul colectat în luna respectivă.
Trei lucruri de reținut:
- dacă factura originală a plecat la ANAF prin e-Factura, stornarea pleacă și ea;
- ajustarea se face în luna în care s-a produs returul, nu în cea a vânzării;
- marfa se readuce în stoc — altfel ai TVA ajustat corect, dar inventar greșit.
TVA la încasare — merită?
E un regim în care plătești TVA-ul abia când încasezi banii, nu când emiți factura. Sună tentant pentru un seller de marketplace, unde banii vin la două-trei săptămâni după livrare.
În practică, avantajul e mai mic decât pare: te încurcă la deduceri (îți deduci TVA-ul tot abia la plată), cere evidență separată și complică relația cu furnizorii. Merită discutat cu contabilul dacă ai încasări cu întârzieri mari și constante; altfel, regimul normal e mai simplu de ținut.
Cele patru greșeli care costă cel mai mult
- Urmărirea pragului pe încasări, nu pe facturi — te trezești peste prag cu luni în urmă și cu obligații retroactive;
- Prețuri nerecalculate după înregistrare — TVA-ul mănâncă marja luni la rând, fără să observi;
- Retururi nestornate — plătești TVA pentru vânzări care nu s-au întâmplat;
- Facturi de comision nedeclarate — plătești impozit pe profit mai mare decât trebuie.
Cum arată bine
Un seller cu evidența în ordine nu stă cu Excelul la final de lună. Facturile se emit automat la fiecare comandă, cu cota corectă; stornările se fac singure la retur; facturile de comision intră din SPV; iar contabilul primește, o dată pe lună, un dosar complet — jurnale, note, export pentru programul lui. Asta nu e lux, e condiția ca lucrurile să nu-ți scape când vânzările cresc.