Nu vrem să-ți forțăm contabila să schimbe softul. AriMate pregătește datele într-o formă pe care le poate folosi în programul ei de contabilitate.
Predare universală
- Datele lunii — facturi, încasări, deconturi — pregătite de predat.
- Compatibil cu softul contabilei (ex. SAGA), fără să schimbe ea nimic.
- Facturile prin SPV — contabila le ia oricum din e-Factura.
Valoarea reală
Nu „integrare adâncă" forțată, ci o predare curată plus reconciliere făcută. Contabila doar verifică, prin portalul ei. Vezi de ce AriMate îți ține tot businessul într-un singur loc.
De ce contează formatul, nu programul
Contabilii lucrează în programe diferite, iar fiecare are formatul lui de import. Ideea că firma trebuie să se mute în programul contabilului (sau invers) e o sursă inutilă de conflict: soluția e ca datele să plece în formatul pe care îl poate citi el.
Ce conține un export bun
- facturile emise, cu serie, număr, dată, client, CUI, valori și cote de TVA;
- facturile primite, preluate din SPV;
- stornările, cu valori negative și referință la documentul inițial;
- încasările și plățile, legate de documente;
- nota contabilă a lunii, cu totalurile pe conturi.
Capcanele care fac importul să eșueze
- CUI-ul cu sau fără prefixul de țară — trebuie să fie identic cu cel din programul contabilului, altfel se creează parteneri dubli;
- Taxarea inversă cu cotă zero — unele programe resping importul dacă lipsește procentul, chiar dacă valoarea taxei e zero;
- Stornările fără referință — intră ca facturi noi, cu valori negative, și strică jurnalul;
- Denumiri prea lungi — se taie la import și devin de nerecunoscut.
Ce primește contabilul, lunar
Un dosar complet: fișierul de import pentru programul lui, jurnalele de vânzări și cumpărări, nota contabilă cu totaluri pe conturi, lista diferențelor dintre comenzi și încasări, plus documentele scanate. Nu o mapă de PDF-uri din care trebuie să tasteze el.
Diferența practică: în loc să petreacă două zile pe lună introducând, verifică și validează.